Un episod puțin cunoscut din istoria recentă a arătat că Iranul a intrat în posesia mai multor avioane de supraveghere radar aeropurtată din seria Adnan, o replică irakiană a sistemelor sovietice A-50 AWACS. Deși aveau potențial strategic, aceste aparate nu au fost niciodată folosite eficient de forțele iraniene, nici măcar în actualele confruntări cu Israelul, relatează DefenseExpress.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
În februarie 1991, în timpul fazei finale a Operațiunii Desert Storm, mai multe avioane ale Forțelor Aeriene Irakiene au evadat către spațiul aerian iranian, încercând să scape de atacurile coaliției. Printre acestea se aflau și avioanele Adnan, sisteme radar aeropurtate dezvoltate de Irak pentru supraveghere aeriană.
Inițial, conducerea irakiană a sperat să-și recupereze aceste avioane ulterior, însă Iranul le-a declarat compensații pentru pagubele suferite în războiul Iran–Irak (1980-1988) și le-a reținut definitiv.
De ce Iranul nu a putut valorifica aceste avioane
Pe parcursul anilor 2000, Iran a încercat să folosească sistemele Adnan, însă cu rezultate limitate. Momentul tragic care a marcat sfârșitul acestui program a fost prăbușirea în 2009 a unuia dintre avioane, Simorgh, în timpul unei parade aeriene, soldată cu șapte victime.
Sistemele Adnan erau departe de a fi ideale. Iraqul, incapabil să importe astfel de tehnologie, a modificat aeronave sovietice Il-76 cu radare franceze TRS-2105. Prima versiune, Adnan-1, avea un radar montat neconvențional în partea din spate a avionului, cu o rază de acțiune limitată și câmp de acoperire restrâns. Varianta Adnan-2 a îmbunătățit designul, dar s-a confruntat cu probleme serioase de supraîncălzire a echipamentelor, care au limitat drastic performanța.
Un potențial neexploatat
Deși radarul francez TRS-2105 ar fi putut detecta ținte la distanțe de până la 360 km, deficiențele tehnice și lipsa documentației au făcut imposibilă exploatarea completă a acestor capabilități. În plus, lipsa unei infrastructuri operaționale adecvate în Iran a făcut ca avioanele să rămână nefolosibile.
Astfel, ceea ce ar fi putut deveni un atu important pentru Iran s-a transformat într-un simbol al unei tehnologii nefinalizate și neadaptate la condițiile reale. În ciuda tensiunilor militare crescânde din regiune, Iranul nu a putut folosi aceste avioane pentru supravegherea aeriană sau ca instrument de control în conflictele recente cu Israelul.
