În 2015, sonda New Horizons a trecut în viteză pe lângă Pluto și luna sa Charon, trimițând spre Terra imagini și date care au zdruncinat serios ceea ce știam despre aceste lumi îndepărtate. Am descoperit un Pluto surprinzător de activ, cu o atmosferă fină, dar complexă, și cu o suprafață modelată de procese geologice încă insuficient înțelese. Însă adevărata revelație avea să vină mai târziu, relatează UniverseToday.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Datele colectate de telescopul spațial James Webb (JWST) în 2022 și 2023 au confirmat o ipoteză considerată „nebunească” în 2017: atmosfera lui Pluto funcționează după un mecanism complet diferit de orice altă planetă sau satelit din Sistemul Solar. Nu gazele dominante — azot, metan și monoxid de carbon, controlează echilibrul termic al atmosferei, ci un voal misterios de particule de ceață.
Ceața care încălzește și răcește o planetă
Astronomul Xi Zhang, de la Universitatea California, Santa Cruz, a lansat în urmă cu șapte ani ideea că particulele de ceață de pe Pluto ar putea funcționa ca un „termostat atmosferic” inedit. Dacă această ceață chiar răcește planeta, atunci ea ar trebui să emită radiații puternice în infraroșu mediu, o semnătură detectabilă doar de un telescop extrem de sensibil.
Echipa condusă de Tanguy Bertrand de la Observatorul din Paris a folosit instrumentul MIRI de la bordul telescopului JWST pentru a testa predicția. „Am fost extrem de mândri”, spune Zhang. „În știința planetară, rar se întâmplă ca o ipoteză riscantă să fie confirmată atât de repede. A fost o combinație de noroc, viziune și perseverență”.
Pluto vs. Charon: două lumi opuse
Atmosfera lui Pluto este o combinație bogată în azot, metan și monoxid de carbon – un cocktail volatil care produce ceață în urma reacțiilor fotochimice induse de lumina solară slabă. La polul opus se află Charon, care nu are practic atmosferă, deși ar putea emite gaze ocazional, pe sezoane.
Imaginile transmise de New Horizons sugerau deja un strat atmosferic stratificat pe Pluto, dar doar observațiile prelungite, ca cele realizate de James Webb, puteau urmări dinamica acestuia. În 2023, instrumentul MIRI a fost reorientat exclusiv spre Pluto, măsurând emisiile în infraroșu între 4,9 și 27 microni – interval crucial pentru a înțelege interacțiunile dintre particulele de ceață și radiația termică.
O migrație de gheață unică în Sistemul Solar
Noile date au dezvăluit variații de temperatură la suprafața ambelor corpuri, Pluto și Charon, pe parcursul rotației lor. Comparând aceste informații cu modele termice, cercetătorii au estimat inerția termică, emisia de căldură și temperatura diferitelor regiuni.
Fenomenul cel mai straniu: gheața de pe Pluto migrează sezonier. Ca într-un sistem de curenți glaciari, depozitele de gheață par să fie „ridicate” dintr-un loc și mutate în altul. O parte dintre acestea traversează chiar spațiul interplanetar pentru a se depune pe Charon, o migrare de materiale între două corpuri cerești care nu are echivalent cunoscut în restul Sistemului Solar.
O atmosferă ca în vremurile de început ale Pământului
Ceea ce face atmosfera lui Pluto atât de specială este că echilibrul energetic nu este controlat, ca în cazul altor planete, de moleculele de gaz, ci de particulele de ceață. Este o excepție colosală, care atrage atenția asupra unui fenomen potențial uitat: cum era atmosfera Pământului în urmă cu peste 4 miliarde de ani?
„Este o fereastră către trecutul nostru”, spune Zhang. „Atmosfera primordială a Pământului era dominată de azot și hidrocarburi, un mediu în care procesele fotochimice puteau juca un rol crucial în apariția vieții. Studiind Pluto, putem înțelege mai bine acea etapă misterioasă”.
Titan, Triton și necesitatea unei reevaluări
Descoperirile de pe Pluto obligă comunitatea științifică să reanalizeze și alte corpuri cerești care par similare. Titan (satelitul lui Saturn) și Triton (al lui Neptun) au atmosfere dense în azot și ceață fotochimică. Dacă particulele de ceață joacă un rol important în reglarea temperaturilor, cum se întâmplă pe Pluto, atunci teoriile actuale despre climatul acestor lumi trebuie actualizate.
„Pluto ocupă un loc unic în spectrul comportamentului atmosferelor planetare. Este o oportunitate rarisimă de a înțelege cum se comportă cețurile în medii extreme”, concluzionează Zhang.
