De câteva luni, în rândul legislatorilor americani se conturează o concluzie îngrijorătoare. Anume că, fără o schimbare majoră de direcție, China ar putea deveni prima națiune care readuce oamenii pe Lună în secolul XXI. În timp ce Beijingul urmează cu rigurozitate un plan coerent și pe termen lung, Programul Artemis al NASA riscă să rămână în urmă, afectat de bugete insuficiente, întârzieri și o arhitectură tehnică contestată chiar din interiorul comunității spațiale americane, informează ArsTechnica.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
O infuzie recentă de 10 miliarde de dolari în bugetul NASA, aprobată în această vară, nu a adus fondurile necesare pentru dezvoltarea infrastructurii critice care ar permite o aselenizare cu echipaj uman înainte de finalul deceniului.
În contextul acestor ezitări, o subcomisie a Comitetului pentru Spațiu, Știință și Tehnologie din Camera Reprezentanților a început o analiză aprofundată a strategiei Artemis, care se concentrează pe două întrebări majore: cum poate NASA să își păstreze avansul în fața Chinei și cum poate fi accelerată revenirea americanilor pe Lună.
„Misiunea Artemis III și toate cele ulterioare ar trebui anulate și înlocuite cu un plan nou”
Tonul cel mai tranșant a venit de la fostul administrator al NASA, Mike Griffin, cunoscut pentru pozițiile sale critice față de arhitectura actuală a misiunilor Artemis, care se bazează pe landere lunare reutilizabile ce necesită un număr ridicat de operațiuni de realimentare pe orbita joasă.
Griffin a avertizat că tehnologia cheie, realimentarea în spațiu, nu a fost demonstrată până acum, iar întreaga abordare este, în opinia sa, sortită eșecului. „O arhitectură ce necesită un număr mare de zboruri de realimentare, folosind o tehnologie nedemonstrată, este foarte improbabil să funcționeze. Atât de improbabil, încât pot spune că nu poate funcționa”, a declarat acesta.
Griffin a mers chiar mai departe, și a sugerat că misiunea Artemis III și toate cele ulterioare ar trebui anulate și înlocuite cu un plan nou, similar cu schema „Apollo pe Steroizi” pe care a propus-o acum două decenii, dar care a fost considerată prea costisitoare la acel moment. Deși propunerea pare radicală, ea reflectă tensiunea strategică tot mai mare dintre ambițiile științifice ale NASA și presiunea geopolitică generată de ritmul accelerat al programului spațial chinez.
Congresul cere consecințe reale atunci când obiectivele nu sunt atinse
Alți experți invitați în fața Congresului au adoptat un ton mai puțin drastic, dar au susținut necesitatea unor ajustări importante. Clayton Swope, de la Center for Strategic and International Studies, a subliniat rolul esențial al NASA în menținerea avantajului tehnologic al Statelor Unite, inclusiv prin programe care stimulează o industrie lunară emergentă, precum Commercial Lunar Payload Services. Potrivit acestuia, investițiile NASA în cercetare fundamentală reprezintă un „motor de inovație” pe care China nu îl poate replica.
Pe de altă parte, Dean Cheng, cercetător la Potomac Institute, a atras atenția asupra unei probleme cronice… managementul proiectelor majore ale NASA, printre care Orion și Space Launch System, marcate de întârzieri de ani și depășiri de buget de miliarde. Sistemul de contractare, combinat cu absența unor sancțiuni reale pentru nerespectarea termenelor, a creat un mediu în care responsabilitatea este diluată. Cheng susține că stabilirea unor priorități clare ar trebui însoțită de consecințe reale atunci când obiectivele nu sunt atinse.
