Viața are un mod ciudat de a prospera în cele mai extreme locuri. Iar un exemplu elocvent în acest sens îl oferă o ciupercă bizară, de culoare negru-intens, descoperită la Cernobîl, care nu doar că se hrănește cu radiații letale, ci chiar prosperă într-un astfel de mediu, informează Interesting Engineering.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Catastrofa de la Cernobîl a avut loc pe 26 aprilie 1986, atunci când un test de siguranță de rutină la Reactorul 4 a degenerat în cel mai grav accident nuclear din lume. Un accident care, ulterior, s-a stabilit că a fost cauzat de erori de proiectare și operare. Pentru a reduce expunerea oamenilor la radiație, a fost creată o zonă de excludere de 30 km, în care accesul uman a fost interzis. Cu toate acestea, în ciuda pericolului, cercetătorii au studiat modul în care radiația a afectat mediul înconjurător.
Astfel, în 1997, micologul ucrainean Nelli Zhdanova a descoperit un tip de mucegai negru care colonizase ruinele extrem de radioactive ale centralei nucleare, Acesta crescuse pe pereți, tavane și chiar în interiorul clădirii reactorului. Departe de a evita mediul toxic, se pare că ciupercile erau atrase de radiația ionizantă. Un fapt care a părut șocant la o primă vedere, căci încălca tot ceea ce se știa despre relația dintre formele de viață și radiațiile extreme.
Secretul stă în melanină
În mod normal, radiația ionizantă distruge ADN-ul și celulele. Însă, în acest caz, pare să fie un nutrient pentru aceste ciuperci rezistente. Secretul stă în melanină, pigmentul care protejează pielea umană de razele UV, prezent inclusiv în pereții celulari ai ciupercilor de la Cernobîl.
Studiile inițiale au sugerat că melanina protejează mucegaiul. Însă un studiu din 2007 a arătat că ciupercile în cauză cresc cu 10% mai repede atunci când sunt expuse la cesiu radioactiv, ceea ce sugerează că folosesc efectiv radiația pentru energie metabolică, un proces denumit radiosinteză.
Studiile ulterioare au arătat că nu toate ciupercile manifestă acest comportament. Totuși, comunitatea științifică internațională a trimis mostre din Cladosporium sphaerospermum, aceeași specie de la Cernobîl, pe Stația Spațială Internațională (SSI).
Rezultatele au fost surprinzătoare. Expus la radiația cosmică intensă, mucegaiul a crescut cu 21% mai repede decât mostrele de pe Pământ. În plus, ciuperca a acționat ca un scut natural, ceea ce a redus nivelul de radiație în zonele în care s-a dezvoltat.
Protecția astronauților și a habitatelor spațiale
Radiația cosmică, un flux de protoni încărcați proveniți de la stele care au ajuns la finalul existenței lor, este cea mai mare amenințare pentru astronauții care părăsesc atmosfera Pământului. Soluțiile convenționale, precum metalele grele, sunt costisitoare și dificil de lansat în spațiu. Mucegaiul de la Cernobîl ar putea fi însă o alternativă biologică simplă.
NASA explorează în prezent posibilitatea ca habitatele de pe Lună sau Marte să fie construite din ciuperci. Aceste structuri vii nu doar că ar fi suporturi fizice, ci și scuturi regenerabile împotriva radiațiilor, crescute pe loc, ceea ce ar reduce substanțial costurile de lansare.
Și iată o ironie a istoriei. Astfel de ciuperci au colonizat un sit considerat letal pentru orice formă de viață, precum Cernobîlul. În viitor, paradoxal, ele ar putea proteja astronauții de pericolele radiațiilor spațiale și ar putea ajuta la primii pași făcuți pe alte corpuri cerești.
