Luna, considerată multă vreme doar un obiect de contemplație, se transformă rapid într-un câmp de bătălie pentru una dintre cele mai valoroase substanțe din univers: Heliu-3. Acest izotop rar, acumulat în solul lunar timp de miliarde de ani, promite să revoluționeze domenii cruciale ale tehnologiei moderne, informează Interesting Engineering.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Spre deosebire de Terra, unde Heliul-3 se găsește în cantități extrem de mici, doar (câteva mii până la zeci de mii de litri anual din descompunerea tritiului din arsenalele nucleare) Luna ar putea conține aproximativ un milion de tone din acest izotop prețios.
Heliul-3 este esențial pentru refrigerarea qubiților la temperaturi de doar o miime de grad peste zero absolut, unde stările cuantice fragile pot persista. Dincolo de aplicațiile cuantice însă, Heliu-3 are potențial în imagistica medicală și, cel mai spectaculos, poate fi folosit pe post de combustibil pentru fuziunea nucleară. Teoretic, doar câteva zeci de tone de Heliu-3 ar putea alimenta energetic națiuni întregi pentru perioade îndelungate.
Provocările extracției
Transformarea prafului lunar într-un flux constant de Heliu-3 nu este o sarcină simplă. Probele Apollo au arătat concentrații de doar câteva părți pe miliard, ceea ce înseamnă că volume enorme de regolit trebuie procesate.
Procesul de bază pare simplu pe hârtie. El implică excavarea solului de suprafață, încălzirea la temperaturi mari pentru eliberarea gazelor, separarea Heliului-3 de Heliul-4 mult mai abundent și stocarea gazului purificat pentru transport. În practică însă, fiecare pas prezintă probleme tehnice majore.
Regolitul lunar este extrem de nociv mașinăriilor, particulele fine și sticloase sunt extrem de abrazive și se lipesc electrostatic, și au cauzat deja probleme echipamentelor folosite în cadrul misiunilor Apollo.
Compania Interlune a propus un concept de dispozitiv mobil care adună regolitul, îl încălzește intern și expulzează solul epuizat pe măsură ce colectează Heliul-3. Pentru a produce câțiva litri de Heliu-3, compania estimează că este nevoie să proceseze „suficient regolit lunar pentru a umple o piscină”.
Cursa geopolitică se intensifică
Competiția se intensifică între puterile mondiale. SUA a adoptat în 2015 o lege care recunoaște drepturile de proprietate privată asupra resurselor spațiale extrase, iar Acordurile Artemis din 2020 clarifică faptul că extracția de resurse poate continua sub norme convenite.
China, prin programul Chang’e, a prezentat misiunile lunare ca realizări naționale, iar oficialii au descris Heliul-3 ca o resursă care ar putea alimenta nevoile energetice ale țării pentru mii de ani. Rusia, în ciuda eșecurilor programului Luna, s-a aliniat cu China pentru planurile unei stații de cercetare lunară comune în anii 2030.
India, cu succesul misiunii Chandrayaan-3 la polul sud lunar în 2023, se poziționează ca un potențial partener sau jucător independent în această cursă pentru resurse.
Observatorii compară situația actuală cu dominația Chinei în producția de pământuri rare, care influențează acum întreaga rețea de aprovizionare globală. Perspectiva unei asimetrii similare pe Lună este unul dintre motivele pentru care guvernele, afirmă experții, trebuie să acționeze acum.
