Astronomii au identificat o stea pitică albă situată la aproximativ 730 de ani-lumină de Soare, care produce, în timp ce se deplasează prin spațiu, o undă de șoc spectaculoasă și neobișnuit de colorată. Fenomenul, observat recent, i-a determinat pe cercetători să caute explicații pentru mecanismele fizice care stau la baza acestui comportament surprinzător, potrivit unui studiu citat de Reuters și preluat de Agerpres.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Piticele albe reprezintă una dintre ultimele etape ale evoluției stelare, fiind stele extrem de compacte. Ele nu mai dispun de masa necesară pentru a menține reacțiile de fuziune nucleară în nucleu. Înainte de a ajunge în această fază, stelele cu masă medie se transformă în gigante roșii, perioadă în care straturile lor exterioare sunt eliminate și dau naștere unor nebuloase planetare. Odată ce fuziunea nucleară încetează, materia stelară se contractă, iar densitatea crește dramatic. Practic, o pitică albă cu masa Soarelui ajunge să aibă un volum apropiat de cel al Pământului.
n lipsa unei surse interne de energie, o astfel de stea continuă să emită căldură reziduală timp de miliarde de ani, până când se răcește complet și devine o pitică neagră. Acest proces este extrem de lent, iar chiar și cele mai vechi pitice albe cunoscute au, în prezent, temperaturi de câteva mii de grade.
Obiectul studiat este o pitică albă puternic magnetizată
Obiectul studiat este o pitică albă puternic magnetizată, aflată într-un sistem binar, legată gravitațional de o altă stea. Ea atrage gaze fierbinți de la companionul său, situat la o distanță relativ mică. Sistemul se găsește în interiorul Căii Lactee, la circa 730 de ani-lumină de Soare, în constelația Auriga, cunoscută și sub numele de Vizitiul.
Un an-lumină reprezintă distanța parcursă de lumină într-un an, echivalentul a aproximativ 9,5 trilioane de kilometri.
Unda de șoc, cu o formă curbată asemănătoare unui arc, a fost detectată cu ajutorul telescopului Very Large Telescope (VLT), operat de Observatorul European Austral. Această structură emite lumină în mai multe culori, așa cum reiese din imaginile făcute publice de astronomi. Strălucirea este rezultatul interacțiunii dintre particulele de praf și gaz expulzate de pitica albă și gazele din mediul interstelar, care sunt comprimate și încălzite în urma coliziunii.
Culorile observate provin din gazul interstelar
„O undă de șoc apare atunci când un material care se deplasează cu viteză mare lovește gazul din jur, comprimându-l și încălzindu-l brusc. Un arc de șoc este frontul curbat care se formează atunci când un obiect se mișcă rapid prin spațiu, asemănător valului creat în fața unei ambarcațiuni care înaintează prin apă”, a explicat astrofizicianul Simone Scaringi, de la Universitatea Durham din Marea Britanie, coautoare principală a studiului publicat în revista Nature Astronomy.
Potrivit acesteia, culorile observate provin din gazul interstelar excitat de unda de șoc. „Elemente chimice diferite emit lumină în culori specifice atunci când sunt încălzite și excitate”, a adăugat Scaringi. Astfel, în structura observată, culoarea roșie corespunde hidrogenului, verdele indică prezența azotului, iar albastrul este asociat oxigenului din spațiul interstelar.
Piticele albe, cel mai comun rezultat final al evoluției stelare
Deși au mai fost identificate pitice albe care generează unde de șoc, în cazurile anterioare acestea erau înconjurate de discuri de gaz acumulate de la o stea companion. În cazul de față, deși pitica albă extrage material de la partenerul său, ea nu prezintă un astfel de disc și pare să elibereze gaze în spațiu printr-un mecanism care rămâne, deocamdată, neexplicat.
„Există un număr foarte mare de pitice albe, deoarece acestea reprezintă cel mai comun rezultat final al evoluției stelare”, a subliniat Scaringi. Și Soarele este destinat, peste câteva miliarde de ani, să ajungă într-o astfel de fază.
Pitica albă analizată are o masă comparabilă cu cea a Soarelui
Pitica albă analizată are o masă comparabilă cu cea a Soarelui, concentrată într-un corp doar puțin mai mare decât Pământul. Steaua sa companion este o pitică roșie, o stea de masă mică, cu aproximativ o zecime din masa Soarelui și o luminozitate de mii de ori mai redusă. Cele două obiecte orbitează unul în jurul celuilalt la fiecare 80 de minute și se află extrem de aproape, la o distanță comparabilă cu cea dintre Pământ și Lună.
Gravitația intensă a piticei albe atrage gaz de pe pitica roșie. Acest material este ghidat de-a lungul câmpului magnetic foarte puternic al piticei albe și ajunge în cele din urmă în regiunile polare magnetice ale acesteia. Deși procesul eliberează energie și radiații, el nu pare suficient pentru a explica cantitatea de material necesară formării undei de șoc observate, potrivit cercetătoarei.
Niciun mecanism cunoscut nu explică pe deplin observațiile
„Am analizat toate mecanismele posibile de curgere a gazului și niciunul nu explică pe deplin observațiile noastre. Rămânem, așadar, nedumeriți în privința acestui sistem, iar tocmai acest lucru îl face atât de interesant și captivant”, a declarat Scaringi.
Forma și dimensiunea structurii indică faptul că fenomenul este activ de cel puțin aproximativ 1.000 de ani, ceea ce sugerează că nu este vorba despre un eveniment singular, ci despre un proces de lungă durată. Dincolo de importanța științifică, cercetătorii au subliniat și impactul vizual al descoperirii. „Este o reamintire puternică a faptului că spațiul nu este gol sau static, așa cum am putea crede în mod naiv, ci un mediu dinamic, modelat continuu de mișcare și energie”, a concluzionat Scaringi.
