Industria auto europeană transmite un nou semnal de alarmă în legătură cu reglementările Comisiei Europene privind reducerea emisiilor. Producătorii afirmă că sectorul se află într-o criză profundă, accentuată de incoerența politicilor de mediu, taxele americane și avansul accelerat al companiilor chineze. Constructorii cer flexibilitate în aplicarea obiectivelor și posibilitatea de a folosi toate tehnologiile care pot reduce poluarea, potrivit Economica.net.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
În decembrie sunt așteptate noi decizii ale Comisiei Europene privind revizuirea planului „Fit for 55”. Industria speră la o reconsiderare a interzicerii vânzărilor de mașini cu motoare cu ardere internă după 2035 și solicită măsuri pentru crearea unui ecosistem care să susțină achiziția mașinilor electrice.
Așteptări optimiste, contrazise de realitate
În 2022 – 2023, când au fost adoptate deciziile aflate acum în vigoare, industria auto era mai puțin reticentă. Existau promisiuni privind investiții majore în producția europeană de baterii, costurile energiei erau mai mici, iar producătorii chinezi nu reprezentau încă o presiune puternică. Interesul clienților pentru electrice părea în creștere.
Evoluția pieței a schimbat aceste percepții. Datele ACEA arată o creștere lentă a înmatriculărilor de mașini electrice: 9,1% cotă de piață în 2021, 12,1% în 2022, 14,6% în 2023, o scădere la 13,6% în 2024 și o revenire modestă în 2025, la aproximativ 16,5%. Doar cinci state din UE depășesc o cotă de 30% pentru electrice și hibride plug-in. Industria consideră nerealist obiectivul de 100% electrice în 2035. În România, cota de piață a mașinilor electrice este de aproximativ 9%.
Parcuri auto tot mai vechi și prețuri tot mai mari
În loc să accelereze reînnoirea parcului auto, măsurile adoptate au dus la scumpirea mașinilor noi și la creșterea comerțului cu vehicule second-hand. Vârsta medie a flotei europene a urcat la 12,5 ani în 2023, față de 12 ani în 2021. În România, Grecia și Polonia depășește 15 ani.
În același timp, constructorii se confruntă cu penalități mari dacă nu ating țintele anuale privind emisiile. Amenzile pot ajunge la sute de milioane de euro. În unele cazuri, acestea sunt evitate prin cumpărarea de „certificate” de la producătorii exclusiv electrici, dar și aceste costuri afectează profitabilitatea.
„Sindromul Havana” pe piața europeană
Situația actuală este descrisă de Thomas Becker, vicepreședinte BMW pentru afaceri externe și sustenabilitate, printr-o analogie directă:
„Asistăm la ceea ce unii numesc «sindromul Havana».”
El explică faptul că, asemenea mașinilor vechi care circulă în Cuba din cauza embargoului și a prețurilor mari, deciziile politice riscă să mențină în Europa vehicule vechi și poluante. Becker afirmă că effectele politicilor actuale sunt clar vizibile și că industria are nevoie de reguli realiste.
Infrastructura de încărcare rămâne insuficientă
Producătorii arată că una dintre principalele bariere în calea adoptării electrificării este infrastructura slab dezvoltată. Stațiile de încărcare sunt insuficiente, mai ales în sudul și estul Europei. Multe sunt lente, iar metodele de plată complicate descurajează utilizatorii.
Comisia Europeană arată în propriile rapoarte că ritmul actual nu este satisfăcător. Ar fi nevoie de aproximativ 3.000 de stații noi de încărcare pe săptămână pentru atingerea obiectivelor. În multe state, investițiile avansează greu, companiile preferând să aștepte un număr mai mare de vehicule electrice pentru a-și amortiza costurile.
Prețurile ridicate afectează cererea
Prețul mașinilor electrice rămâne un obstacol major. Costurile materiilor prime și ale bateriilor sunt ridicate, iar mulți clienți nu își permit modelele existente. În plus, există încă o lipsă de educație privind avantajele diferitelor tipuri de propulsie.
Unii lideri ai industriei propun introducerea unei noi categorii de vehicule mici, care să beneficieze de derogări. Francois Provost, CEO Renault, afirmă că o astfel de decizie ar reduce prețurile cu câteva mii de euro. El spune că:
„Nu cer eliminarea reglementărilor. Cer doar să avem 10 sau 15 ani fără noi reglementări pentru acest tip de mașini. Astăzi Europa are în plan 107 noi reglementări în domeniul auto până în 2030.”
Propunerea este susținută de producătorii francezi și italieni, dar contestată de cei germani. Există și discuții aprinse privind dimensiunile maxime ale acestor vehicule, între 4,2 și 4,5 metri, în funcție de interesele fiecărui constructor.
Disputa privind modului de calcul al emisiilor
Producătorii insistă ca emisiile vehiculelor să fie calculate pe întreg ciclul de viață: de la extracția materiilor prime, până la casare și reciclare. Ei consideră că metodologia actuală, axată doar pe emisiile în timpul utilizării, nu reflectă eforturile industriei de a reduce poluarea în procesul de producție.
În același timp, cer o abordare tehnologică „deschisă”. Klaus von Moltke, șeful uzinei BMW din Steyr, afirmă:
„Inginerii trebuie lăsați să atingă țintele impuse de politicieni așa cum știu ei mai bine.”
El critică limitarea soluțiilor la propulsia electrică și explică:
„Greșeala a fost făcută, cred, prin 2000. Atunci unii au considerat că o mașină defectă poate fi reparată doar cu o șurubelniță. Ne trebuie de fapt o întreagă cutie cu scule și instrumente.”, referindu-se la faptul că reducerea emisiilor nu poate fi făcută prin impunerea exclusivă a propulsiei electrice.
Von Moltke subliniază și dependența Europei de bateriile și materiile prime importate din China, afirmând că o concurență corectă cu producătorii chinezi ar putea deveni imposibilă dacă nu se schimbă regulile actuale.
Apeluri tot mai ferme către Bruxelles
Tonul critic a fost preluat și de alți lideri ai industriei. Pe 25 noiembrie, John Elkann, președintele Stellantis, a avertizat că sectorul riscă un „declin ireversibil” dacă normele privind emisiile nu sunt flexibilizate. El a declarat că există și „o altă modalitate de a reduce emisiile într-un mod constructiv, restabilind creșterea și satisfăcând nevoile oamenilor”.
La începutul lunii decembrie, Sigrid de Vries, directorul general al ACEA, a transmis Comisiei Europene un set de cinci recomandări, printre care: diferențierea regulilor pentru autoturisme, utilitare și camioane, acceptarea mai multor tehnologii pentru reducerea emisiilor, stimularea achizițiilor și îmbunătățirea infrastructurii.
Noi obligații pentru companii?
Financial Times a relatat că documentul CE care urmează să fie publicat pe 10 decembrie ar putea impune firmelor europene să atingă cote minime de vehicule electrice în flotele proprii până în 2030. Măsura nu este confirmată, dar ar avea efecte majore asupra pieței. Unele companii ar putea crește achizițiile, în timp ce altele ar prefera să păstreze mașinile existente pentru a evita costurile mari ale electrificării.
Industria, în așteptarea deciziilor
Până la anunțul oficial al Comisiei Europene, situația rămâne tensionată. Concedierile cresc, investițiile scad, iar furnizorii avertizează că până la 350.000 de locuri de muncă ar putea dispărea până în 2030, potrivit CLEPA. Profiturile reduse limitează capacitatea companiilor de a investi în modernizare și inovație.
În timp ce presiunea industriei auto asupra Bruxelles-ului crește, vocile care apără politicile stricte de mediu sunt tot mai puțin vizibile, dominate de problemele economice ale continentului. Sectorul așteaptă cu anxietate deciziile din 10 decembrie, care ar putea schimba direcția întregii industrii sau, dimpotrivă, confirma un curs care provoacă deja tensiuni majore.
