În deșertul Atacama din Chile, cel mai arid deșert din lume, oamenii de știință studiază o floare mică și rezistentă care ar putea deține indicii genetice pentru a ajuta culturile agricole să reziste în fața condițiilor de secetă, devenite din ce în ce mai grave din cauza schimbărilor climatice, informează Reuters.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Specia Cistanthe longiscapa, căreia pe plan local i se spune „Pata de guanaco”, înflorește în timpul ploilor rare care cad în deșertul Atacama, creând un mozaic de culori cunoscut sub numele de „fenomenul deșertului înflorit”.
Cercetătorii dintr-o echipă de la Universitatea Andrés Bello din Chile realizează în prezent experimente de secvențiere genetică pentru a descoperi trăsăturile care îi permit acestei flori colorate – petalele sale au nuanța fucsia – să supraviețuiască penuriei de apă și variațiilor extreme de temperatură în unul dintre cele mai dure medii de pe planeta noastră. Obiectivul lor este acela de a transfera caracteristicile de toleranță la secetă către alte culturi, transmite Agerpres.
„Din cauza schimbărilor climatice, secetele devin o problemă tot mai serioasă pentru agricultură, pentru lume și pentru țara noastră”, a declarat Ariel Orellana, directorul Centrului pentru Biotecnologia Plantelor din cadrul Universității Andrés Bello. „Avem nevoie de plante care să poată tolera această secetă”, a adăugat el.
Chile se confruntă și cu provocări din ce în ce mai mari privind apa, iar World Resources Institute a clasat acest stat sud-american printre țările cu cele mai mari probleme legate de rezervele de apă din lume. Studiile științifice avertizează cu privire la apariția unor condiții de secetă extremă până în anul 2050 în valea fertilă aflată în centrul țării, care este esențială pentru exporturile agricole, inclusiv pentru vinuri, fructe și animale de fermă.
Ceea ce face „Pata de guanaco” să fie unică, afirmă Ariel Orellana, este abilitatea sa de a comuta între diferite tipuri de fotosinteză, făcând din ea o plantă model pentru mediile extreme.
Atunci când se confruntă cu un stres cauzat de secetă, lumină solară intensă și salinitate, planta activează o metodă de economisire a apei, cunoscută sub numele de fotosinteză CAM (metabolismul acidului crasulacean). Când condițiile se îmbunătățesc, ea revine la tipul mai frecvent de fotosinteză, denumit fotosinteză C3.
„Această flexibilitate face din ea un model minunat pentru a studia felul în care genele controlează aceste modificări”, a explicat Ariel Orellana.
César Pizarro Gacitúa, directorul departamentului de conservare a biodiversității în regiunea Atacama din cadrul agenției forestiere CONAF din Chile, a declarat că sunt necesare mai multe cercetări științifice comune pentru a descifra misterele acestei plante. „Cum produce ea suficientă hrană și realizează fotosinteza pentru a supraviețui condițiilor extreme?”, s-a întrebat el.
