Timiş, capitala maşinilor de epocă pentru un weekend

Piaţa Unirii din Timişoara a devenit, sâmbătă, un adevărat muzeu în aer liber al eleganţei pe patru roţi la cea de-a XXVII-a ediţie a Retroparadei Toamnei, în cadrul căruia au putut fi admirate peste 100 de vehicule de colecţie din 30 de oraşe ale ţării, transmite Agerpres.

„Bătrâna doamnă” prezentă în paradă a fost, şi de data aceasta, un Buick Master Six din anul 1926, printre atracţii numărându-se şi modele ale „automobilelor astronauţilor americani”.

Şi pentru că nu sunt văzute prea des pe şosele, ele trezesc un interes deosebit în rândul pasionaţilor de maşini, al seniorilor care îşi amintesc cu nostalgie de perioadele în care bunicii lor îşi imortalizau imaginea în fotografii lângă un astfel de automobil sau al copiilor, care văd asemenea maşini în colecţiile lor de jucării.

Corvette-ul astronauţilor americani

Cătălin Vasii, care a participat la toate ediţiile Retroparadei auto organizate de Retromobil Club Român Timişoara, este proprietarul unei astfel de bijuterii pe patru roţi, cu un design sportiv şi elegant – Corvette C3, despre care spune că a fost modelul de maşină pe care îl primeau astronauţii americani ca recompensă, după ce reveneau din misiuni.

El a declarat, pentru AGERPRES, că este atras de maşinile de epocă, pentru că îi amintesc mult de copilărie.

„Eu am un Corvette C3 din anul 1980, dar modelul s-a făcut între 1968 şi 1982. Ce e interesant la maşinile Corvette, este că astronauţii foloseau Corvette-uri. Fiind funcţionari publici, ei nu aveau voie să primească cadouri, dar o firmă, un dealer de Corvette din Florida, a venit cu o schemă în care aceştia primeau Corvette-uri sub formă de închiriere cu o taxă simbolică de un dolar pe an. Astfel, toţi astronauţii foloseau Corvette, în perioada în care SUA chiar o duceau bine. De exemplu, este un film în care Jack Nicholson joacă rolul unui astronaut la pensie şi conduce un Corvette exact ca acesta. Este o maşină foarte frumoasă, sunt fotografii cu Jimi Hendrix la volanul unei maşini identice. De obicei, cine conduce maşină clasică, conduce acele maşini clasice pe care le vedea la televizor sau în copilărie. Şi atunci, fiecare generaţie cu copilăria proprie. Pasiunea pentru astfel de maşini este un fel, în mod secret, de a ne retrăi un pic copilăria, de a conduce maşinile pe care le vedeam în filme”, a detaliat Cătălin Vasii.

Lui îi place să conducă automobilul în special în afara oraşului, mai puţin iarna, pentru că maşina nu are sisteme electronice de siguranţă, dar este pregătit să participe şi la raliuri auto.

Şi pentru că modelul maşinii aminteşte de filmele de acţiune cu protagonişti celebri, atrage orice privire.

„Sigur că mă simt măgulit când văd că privirile celorlalţi participanţi în trafic se rotesc după maşina mea. Simt un alint. Conduc, preferabil afară din oraş, dar nu foarte departe, unde să nu fie aglomerat drumul, astfel încât să mă pot bucura de experienţă. Nu prinde viteză foarte mare, pentru că fix în perioada aceea de prin 1977 a început criza petrolului şi a fost redusă puterea motorului, ca să nu consume prea mult, după standardele de atunci”, detaliază Cătălin Vasii.

Lotusul de pe Coasta de Azur

O altă bijuterie pe patru roţi, care a atras inclusiv zeci de turişti sârbi, a fost o decapotabilă Lotus Super 7 alb cu două locuri din 1990, care nu a necesitat până acum absolut nicio reparaţie sau schimbarea vreunei piese.

„O maşină extraordinară, nu a fost necesar să schimb sau să repar absolut nimic la ea. Am cumpărat-o în urmă cu 15 ani de la un medic din Germania, care o ţinea să meargă numai pe Coasta de Azur. Ducea maşina cu remorca până acolo şi atât. Sigur că noi nu o ţinem doar în garaj, o maşină trebuie plimbată, pentru că altfel, apar probleme”, spune proprietarul maşinii, domnul Vali.

Soţii Corina şi Vali conduc Lotusul alternativ, mai ales la sfârşit de săptămână, când dorul de libertate devine mai evident. Sunt colecţionari de maşini retro cu multă pasiune.

„Ne plimbăm cu ea în weekenduri. Când o conduc am un sentiment de libertate, de satisfacţie. E plăcut, e frumos. Simţi că lucrează şi adrenalina, pentru că maşina prinde 200 de kilometri pe oră, chiar dacă nu o turăm la maximum. Este făcută pe un şasiu de maşină de Formula 1 de la Lotus. Mergem prin apropiere de Lugoj, la Crivina. E un drum bine asfaltat, fără gropi. Când plouă, tragem copertina. Acasă mai avem un Porsche”, spune doamna Corina.

Eleganţă şi pasiune în familia Moşiu

Printre admiratorii Retroparadei auto l-am întâlnit şi pe consilierul local Simion Moşiu, cu un elegant Mercedes SL 380, ediţie americană din 1984, cumpărată anul trecut.

Numărul mare al maşinilor expuse, dar şi al vizitatorilor, mulţi dintre ei, turişti, l-a făcut pe Moşiu să remarce necesitatea construirii unui muzeu al colecţiilor, al premierelor, al tehnicii.

„Facem şi acum un apel la administraţia locală şi judeţeană, poate se gândesc să facă un muzeu al colecţiilor sau un muzeu al premierelor sau al tehnicii. Timişoara ar merita să aibă un altfel de muzeu, care să expună o parte din istoricul şi din identitatea bănăţeană. Un muzeu care, pe lângă faptul că ar culturaliza tineri care nu ştiu ce a fost Banatul pe vremuri, ar creşte şi interesul turiştilor care ne vizitează. Ar fi un loc unde s-ar polariza prezentul cu trecutul, s-ar schimba impresii, imagini, amintiri, piese. Cred că mai ales după ce am avut onorantul titlu de Capitală Culturală Europeană, un astfel de muzeu ar fi ‘cireaşa de pe tort’ pentru viitor”, a punctat Simion Moşiu.

Meda Moşiu spune că Mercedesul ei, cadou primit anul trecut de la tatăl Simion Moşiu, impune eleganţă, respect şi o ţinută pe măsură când conduce autovehiculul.

„Pasiunea pentru maşini am moştenit-o de la tata, care mi-a insuflat admiraţia pentru tot ceea ce este vintage şi vechi, de la antichităţi, cărţi poştale, timbre, bijuterii până la maşini. Am permis din 2014, dar o conduc din 2024. Nu este o maşină de daily drive. O conduc doar din pasiune, când facem câte o ieşire. Sigur, când conduc maşina aceasta mă simt ‘specială’, toată lumea îşi întoarce capul. În oraş, îmi place să o conduc pe falezele de pe malurile Canalului Bega. În rest, am mai făcut ieşiri cu cei de la Retromobil Timişoara, în afara oraşului. E o maşină cu personalitate, elegantă, care atrage atenţia în orice situaţie. Cred că oricine e pasionat de maşini cu adevărat, la un moment dat, ar trebui să achiziţioneze o maşină retro”, a explicat Meda Moşiu.

Muzeul visat şi poveştile din spatele volanului

Sute de persoane s-au oprit pentru câteva clipe să-şi facă poze lângă maşinile de epocă din Piaţa Unirii din Timişoara, inclusiv grupuri de turişti din Extremul Orient, aflaţi în trecere.

„Mesajul nostru este ca toată lumea să se bucure de aceste autovehicule, să le vadă şi să atragem mai mulţi pasionaţi. Pe şosele vedem astfel de maşini destul de rar sau ocazional, pentru că majoritatea proprietarilor vor să le menţină într-o stare cât mai impecabilă şi cât mai bună. Motiv pentru care maşinile acestea fac un număr de kilometri destul de mic anual, sub 1.000 de kilometri pe an. Eu ies cu maşina mea de obicei prin oraş, în 90% din cazuri la evenimentele noastre”, a arătat, pentru AGERPRES, Adrian Haţegan, organizatorul evenimentului.

O maşină care a adus zâmbete pe multe feţe a fost un microbuz obişnuit, pe care proprietarul l-a dotat şi transformat, având pe capotă inscripţia „Comunicaţii Radio de Urgenţă”, cu număr de înmatriculare „KGB”.

„Este o poveste mai veche cu maşina aceasta. Eu am transformat-o şi am dotat-o cu antene de transmisie. La bază, a fost doar interiorul de camper, un pat rabatabil. Restul, tot ce e în exterior, duşul solar, bagajul, aparatura radio a fost montat de mine. Am mers cu ea mult. Ultimul drum a fost până în Dolomiţi, în Italia. E o maşină simplă, nu are ce să se strice la ea. (…). Mă bucur să văd că tinerii apreciază această paradă a maşinilor istorice, e ceva deosebit pentru ei”, a explicat Stanciu Călincu.