După mai bine de trei decenii, Opel repune pe afiș numele Frontera, dar schimbă radical registrul: din off-roaderul dur al anilor ’90 rămâne doar aura, noul model fiind un crossover de oraș cu ambiții de familie, inclusiv opțiune cu șapte locuri.

Platforma Smart Car din grupul Stellantis îi dă exact ce trebuie publicului european în 2025: eficiență decentă, mult spațiu interior și, mai ales, un preț care nu sperie.

VIDEO

În România, rivală rămâne Dacia Duster, iar comparația e inevitabilă: Frontera mizează pe mai multă versatilitate (inclusiv 7 locuri), însă Duster încă păstrează avantajul de tarif în configurații similare, plus tracțiunea integrală.

Sub capotă, motorul de 1.2 litri în 3 cilindri mild-hybrid (48V) lucrează cu o cutie automată e-DCT în 6 trepte, motorul electric fiind integrat în transmisie, o soluție mai elaborată decât un mild-hybrid clasic. Tracțiunea e doar pe față și, cel puțin acum, nu există planuri pentru 4×4.

Design & dimensiuni: „boxy” pragmatic + grilă Opel Vizor

Opel joacă aici cartea simplității asumate: linii drepte, suprafețe curate și semnătura Vizor care lipește farurile LED într-o bandă neagră lucioasă. Frontera arată compact pe stradă, dar e mai mare decât pare în poze: 4.385 mm lungime, 1.795 mm lățime fără oglinzi (1.849 mm cu oglinzile pliate) și 1.635–1.655 mm înălțime, în funcție de echipare/șinele de plafon.

Ampatamentul măsoară 2,67 m, ceea ce explică echilibrul dintre stabilitate și spațiu. Pe scurt, e un SUV de segment B+ cu proporții clasice, capotă plată, spate aproape vertical, gândit mai mult pentru oraș și drumuri asfaltate decât pentru fantezii off-road.

Exemplarul testat în culoarea Verde Khaki, cu plafon negru contrastant (nivel de echipare GS), arată bine și în poze, și în realitate. Jantele de 17 inci pe 215/60 R17 completează vizual pasajele ale roților, iar faptul că versiunile de bază vin cu jante de oțel de 16 inci spune clar unde a fost prioritizat bugetul.

Platforma folosită este „Smart Car” din ecosistemul Stellantis, aceeași filosofie arhitecturală accesibilă care stă la baza lui Citroën C3/C3 Aircross sau la Fiat Grande Panda.

Interior & confort: funcțional „fără fițe”

Habitaclul merge pe rețeta Opel din ultimul val: simplu, logic și ușor de folosit zi de zi. „Pure Panel”-ul cu două ecrane de 10 inci te întâmpină cu o interfață aerisită și comenzi fizice pentru climatizare (mulțumim!), ceea ce face acomodarea aproape instantanee. Materialele sunt în mare parte tari, dar îmbinate bine. Senzația la interior e de robust, nu premium.

Scaunele din stofă (schema Gap Black & Marl Grey) au susținere lombară corectă, dar este întotdeauna loc de mai bine, asta o spune un om care probleme la spate. Poziția la volan e ușor de reglat și oferă vizibilitate bună. Diferența față de Frontera Electric e mai degrabă de detaliu. Pe versiunea hibridă găsești un mod „L” pentru frână de motor mai puternică pe coborâri (în locul butonului dedicat de pe electrică), restul arhitecturii de bord rămânând identic și intuitiv.

La atingere, plasticele nu te păcălesc că e o mașină de lux, dar vin cu câteva idei practice reușite: spații de depozitare mari și suporturi de pahare elastice. Atenție însă, inserțiile ce imită aluminiul de pe bord pot luci neplăcut în bătaia soarelui și pot obosi vizual.

Tehnologie & infotainment – Ecrane cât trebuie, butoane unde trebuie

Frontera e genul de mașină care pune rațiunea înaintea fanteziei, iar ergonomia confirmă. Volanul ușor ușor pătrățos, cu două spițe vizibile și o a treia mai subțire, se potrivește cu o planșă de bord simplă, acoperită cu materiale satinate pe alocuri.

Butoanele fizice pentru climatizare stau deasupra suprafeței de încărcare wireless pentru telefon (cu suport și porturi USB-C), așa că nu cauți prin meniuri ca să dai mai tare căldura sau AC-ul. Pe consola centrală, există un comutator clasic în familia Stellantis pentru selectarea treptelor, iar tăvița plus cotiera sunt mai utile decât par.

Curelele textile pentru depozitare dau un ușor aer de off-road, dar ambianța e dominată de plastice tari, inclusiv pe fețele de uși. Torpedoul e suficient de încăpător, fără amortizare la deschidere.

Pentru clasa sa, Frontera bifează ce contează. Ai două ecrane de 10 inch, unul în fața șoferului și unul central tactil, cu Mirror Screen și radio digital DAB. „Tech Pack” adaugă cameră de marșarier la 130°, încărcare wireless și o cotieră centrală cu spațiu de depozitare. Suitele de asistență sunt actualizare: recunoașterea indicatoarelor, frânare automată de urgență, menținere bandă, monitorizare unghi mort.

Interfața răspunde rapid, cu meniuri logice, iar Opel păstrează butoanele fizice pentru climatizare plus un comutator dedicat pentru dezactivarea alertelor de limită de viteză, un gest de normalitate care face viața mai ușoară în oraș.

Conectivitatea cu telefonul e și ea la zi: suport pentru Apple CarPlay și Android Auto (wireless pe versiunea testată de Tecrider), plus pairing Bluetooth stabil cu reconectare automată.

Motorizare & performanțe: bună în oraș, suficientă la drum lung

Versiunea testată are un motor de 1.2 litri Turbo cu 3 cilindri (familia PureTech) legat la o cutie automată e-DCT cu 6 trepte și motor electric integrat. Ansamblul livrează 145 CP și 230 Nm, trimiși către puntea față. Sprintul 0–100 km/h are loc în 9,0 secunde, iar viteza maximă este în jur de 190 km/h, cifre corecte pentru un SUV de familie.

Arhitectura de 48V poate mișca mașina electric la viteze mici și în manevre, iar la plecări de pe loc dă acel „boost” plăcut care ascunde golul de cuplu al unui 3-cilindri mic. Oficial, WLTP indică circa 5,2–5,5 litri / 100 km; în testul nostru mixt, am văzut 7,4 l/100 km, rezonabil raportat la dimensiuni și la traficul urban.

Noul motor de 1.2 litri a fost revizuit pentru hibridizare: funcționează în ciclu Miller, are turbină cu geometrie variabilă și, important pentru liniștea cumpărătorilor, a trecut la distribuție pe lanț (nu la cureaua „în baie de ulei” din trecut). Pe scurt, eficiență termică mai bună și întreținere care ține cu portofelul.

Trecerea benzină-electric e naturală, iar e-DCT6 schimbă suficient de lin în regim urban. Pe accelerații mai lungi se aude tipicul timbru de 3 cilindri, însă nu devine obositor. Comparat cu varianta electrică, mild-hybridul este mai gălăgios, iar cutia nu e cea mai sprintenă când o forțezi, totuși, pentru mers normal rămâne potrivită.

Experiență de condus și manevrabilitate

În oraș, Frontera Hybrid joacă pe terenul ei, să spunem așa: direcție ușoară, vizibilitate bună în oglinzi și prin luneta lată, plus un impuls scurt în modul electric la manevre și aglomerație. Suspensia, setată mai ferm pentru un SUV de familie, filtrează corect denivelările uzuale, însă pe gropi repetate, puntea spate semi-rigidă își arată limitele, dar fără să devină obositoare. Motorul electric împinge plăcut la plecările de pe loc, iar e-DCT-ul cu șase trepte schimbă lin în regim urban.

La drum lung, ritmul e relaxat. Peste 120 km/h apar un suflu aerodinamic și ceva zgomot de rulare, sesizabile dar nu deranjante.

Pedala de accelerație are răspuns prompt, frâna e ușor moale în prima parte a cursei, însă apoi prinde exact cât trebuie și oprește mașina din inerție. Trecerea dintre regenerare și frânarea mecanică e în general fluidă, cu un mic decalaj în situații rare, semn că dialogul dintre cele două motoare este bine pus la punct. Raza de bracaj e în jur de 11 metri, nu un record, dar suficient pentru parcări strânse.

Practicalitate & spații de depozitare

Și la aceste capitole Frontera joacă cartea utilității. Portbagajul are 460 de litri și se extinde până la 1.600 de litri cu bancheta rabatată, cifre bune pentru clasa asta, dublate de o formă pătrată, ușor de încărcat, fără prag înalt.

În habitaclu, compartimentele sunt gândite practic (buzunare de uși mari, sloturi de încrcare și suporturi), iar accesul pe banchetă e simplu datorită ușilor care se deschid larg.

Spațiul în spate e generos pentru doi adulți; al treilea stă acceptabil pe distanțe scurte. Pe mașina noastră de test nu am avut hayon cu deschidere manuală, pe această versiune lipsind și gurile de ventilație pentru rândul doi și cotiera spate, concesii făcute pentru a ține prețul jos. Frontera poate fi configurată cu 7 locuri.

Costuri de utilizare & întreținere

Garanția standard Opel este de 2 ani fără limită de kilometri, iar prin pachetele suplimentare poți extinde acoperirea (inclusiv asistență) până la 5 ani, în funcție de pachet.

Pentru versiunile electrice, bateria are garanție 8 ani/160.000 km. Costurile de service rămân moderate pentru 1.2 Turbo MHEV (ulei/filtre, bujii la intervale normale), iar sistemul de 48 V nu adaugă vizite speciale la atelier, se verifică odată cu reviziile uzuale

Preț în  România (septembrie 2025)

Opel Frontera GS Hybrid 145 CP AT6 are un preț de listă de 25.199 euro (TVA inclus). Exemplarul testat, cu pachet Tech Pro și vopseaua Verde Khaki, ajunge la 26.359 euro. Versiunile mai accesibile, precum Frontera Edition, pornesc de la aprox. 22.000 euro, cu un raport bun între dotări și cost.

Verdict — pro & contra

Frontera punctează clar la capitolele practice: portbagaj de 460–1.600 litri, formă pătrată și podea în două nivele, acces facil și opțiunea de 7 locuri pe versiunile Hybrid. La tehnologie îți dă fix cât trebuie: două ecrane de 10 inchi, Apple CarPlay & Android Auto (wireless pe unele versiuni), încărcare wireless, cameră de marșarier și butoane fizice pentru climă. În traficul urban, sistemul MHEV 48V ajută la plecări și manevre, e-DCT6 e plăcută în oraș, iar tranzițiile benzină–electric sunt fluide.

Minusurile țin de calitatea percepută (multe plastice tari, inserțiile care imită metalul pot reflecta deranjant în soare) și de unele dotări lipsă pe versiunile de bază (fără ventilație și cotieră pentru rândul doi, hayon electric indisponibil).

La viteze mari, rafinamentul acustic e mediu: după 120 km/h apar zgomote de vânt și de anvelope, iar timbrul de trei cilindri se aude la reprize.

Dinamica la limită nu inspiră sportivitate (direcție cu feedback redus, punte spate semi-rigidă ce transmite denivelările). Nu e full-hybrid: rularea electrică e scurtă (manevre/aglomerație) iar cutia de viteze nu e cea mai sprintenă dacă o forțezi.

Frontera e o alegere logică dacă vrei mult spațiu, tehnologie utilă și costuri controlate, fără pretenții de premium. Dacă pui pe primul loc rafinamentul interior și izolarea fonică sau vrei o experiență mai silențioasă, merită să te uiți la rivalii mai scumpi ori la varianta electrică.

Fișă tehnică — Opel Frontera GS Hybrid 145

Grup motopropulsor

• Motor termic: 3 cilindri, 1.199 cm³, turbo

• Putere motor termic: 136 CP

• Cuplu motor termic: 230 Nm

• Motor electric: 28 CP

• Putere totală sistem hibrid: 145 CP

Transmisie și tracțiune

• Tracțiune: față

• Cutie de viteze: automată e-DCT, 6 trepte, dublu ambreiaj

Performanțe

• 0–100 km/h: 9,0 s

• Viteză maximă: 190 km/h

Consum

• Medie oficială (WLTP): 5,5 l/100 km

• Medie în test: 7,4 l/100 km

Dimensiuni și mase

• Dimensiuni (L × l × î): 4.385 × 1.795 × 1.635 mm

• Ampatament: 2.640 mm

• Greutate: 1.344 kg

Practicalitate

• Portbagaj: 460 litri

• Cu banceta rabatată: 1600 litri

Prețuri (TVA inclus)

• De la: 25.199 €

• Model testat: 26.359 €