Cu ochii săi albaștri deschis, care lasă să se întrevadă o privire timidă, reproducerea bustului lui Mos’anne, o femeie care a trăit în partea belgiană a Văii Meuse în urmă cu 10.500 de ani, pare extrem de reală, informează AFP.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Rodul unei strânse colaborări între știință și artă, bustul lui Mos’anne a fost realizat în cadrul proiectului de cercetare arheologică „O perspectivă regională asupra migrațiilor antice” de la Universitatea Gent din Belgia, cu scopul de a înțelege modul în care trăiau ultimii vânători-culegători din acea regiune în timpul perioadei mezolitice.
„O parte a proiectului constă în a înțelege genetica acestor persoane, în stabilirea legăturilor lor de rudenie și în a putea cu adevărat să explicăm știința noastră în fața unui public mai larg”, a declarat Isabelle de Groote, cercetătoarea principală a studiului.
Craniul lui Mos’anne, al cărei nume ce face trimitere la valea fluviului Meuse a fost ales prin votul publicului, a fost selecționat dintre alte rămășițe umane datorită conservării sale excelente.
Osemintele ei conțineau o mare cantitate de ADN conservat, ceea ce a permis o reconstituire cât mai realistă posibil a acestei femei, care avea între 35 și 60 de ani în momentul morții sale, transmite Agerpres.
„Știm, de asemenea, că în epoca mezolitică, ea aparținea genetic grupului de vânători-culegători occidentali”, a explicat Isabelle de Groote.
Cu ajutorul unor teste genetice, cercetătorii au putut să determine culoarea pielii și a ochilor acestei femei din Mezolitic.
„Acel grup este cunoscut pentru pielea foarte închisă la culoare și ochii albaștri, cam la fel ca Omul din Cheddar”, a explicat Isabelle de Groote, referindu-se la un bărbat care a trăit în Marea Britanie în urmă cu aproximativ 10.000 de ani și al cărui schelet a fost descoperit în 1903.
Emoții amestecate readuse la viață
Deși ADN-ul lui Mos’anne a furnizat informații prețioase despre aspectul ei, abilitățile unice ale „paleo-artiștilor” olandezi Alfons și Adrie Kennis au fost cele care au readus-o la viață.
După ce au primit instrucțiuni de la cercetători, în special cu privire la utilizarea pigmentului ocru pe bentița lui Mos’anne, gemenii olandezi au putut să își înceapă munca, de la modelarea craniului și până la ultima pană decorativă, trecând prin reconstituirea atentă a fiecărui mușchi al feței cu ajutorul argilei.
„Cea mai mare parte din reconstrucție constă în crearea unui personaj”, a explicat Alfons Kennis, într-un atelier ce pare să provină direct din imaginația lui Charles Darwin și pe care îl împarte cu fratele său geamăn în orașul Arnhem din Țările de Jos.
„Puteți face o reconstrucție medico-legală folosind date, aplicând mușchi, aplicând piele, însă nu veți obține un personaj”, a adăugat el.
Frații Kennis, al căror nume de familie înseamnă „cunoaștere” în limba olandeză, au nevoie de aproximativ șase luni pentru a realiza o astfel de reproducere.
Ei au dobândit o notorietate mondială în domeniul lor de activitate încă din anii 2000, iar obiectele muncii lor au fost expuse în muzee din lumea întreagă.
Pasionați de evoluția speciilor și artele plastice încă din copilărie, gemenii olandezi se inspiră mai ales din imagini provenite din arhive antropologice care arată primele interacțiuni între populații izolate și oameni de știință.
„În timpul primelor întâlniri, vedeți nervozitatea, timiditatea. Oamenii râd mult, poate din nervozitate”, a explicat Alfons Kennis.
„Când un strămoș preistoric vă întâlnește pentru prima dată, veți simți aceste emoții amestecate… Noi vrem să vă arătăm o tranziție a acestor emoții”, a concluzionat el.
Mai rămân multe lucruri de aflat despre Mos’anne. La Gent, cercetătorii din această echipă analizează încă semnătura ei izotopică pentru a stabili care era regimul ei alimentar.
Dar cu bentița ei împodobită cu pene de rață și cu pielea sa aurie, reproducerea a adus această femeie preistorică mai aproape de prezent ca niciodată.
„A fost întotdeauna un fel de dorință pentru mine, să pot face acest lucru să devină mai tangibil, într-un anumit fel”, a adăugat Isabelle de Groote.
